am obosit sa mai cred,

sa mai sper, sa mai strig…

chiar si lacrima ce-si face loc in colt de gene,

porneste pe obraz intr-o cadere anevoioasa, obosita…

surioara mea scumpa e greu da cand suferi!! mai ales cand esti tanar si nu ai pe nimeni care sa te mangaie si esti departe... dar chiar daca sunt trista in adancul sufletului sunt fericita ca am pe fratiorii mei, carora le vreau tot binele din lume si oricat de gra e suferinta am inca speranta ca totul are un sfarsit si soarele va rasari si ne va incalzi cu razele lui calde!!

Cu ochii serei cei dentâi
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-n urma mea rămâi -
Adio!

Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

Şi te iubesc, copilă, cum repedea junie
Iubeşte-n ochi de flacări al zilelor noroc,
Iubesc precum iubeşte pe-o albă vijelie
Un ocean de foc.

Hai k te las sper sa iti placa!!!un pupic...

papapa!!!!papapapapap